Monumentul istoric „Valul lui Traian” reprezintă o fortificaţie din perioada antică târzie, atestat pentru prima dată documentar la 13 martie 1489. Valurile sunt situate în partea de sud a Moldovei şi constituie 2 ramificaţii principale: „de jos” şi „de sus”.

Cel de „jos” are o lungime de 126 km şi se întinde de la satul Vadul lui Isac până la orașul Tatarbunar, pe teritoriul ucrainean. Cel de „sus” are lungimea de 138 km avându-şi graniţa între orăşelul Leova la vest şi satul Copanca de lângă Chiţcani la est, iar în raionul Cimişlia în preajma satelor Pervomaisc, Gradişte, Coştangalia şi Satul-Nou.

Înălţimea „Valurilor” în prezent nu depăşeşte 1,5-3 m. Unii specialişti în domeniu sunt de părerea că „Valurile lui Traian” sunt rămăşiţele construcţiilor defensive din epoca împăratului Traian, sau linia de demarcare dintre romani şi aşa-numita „Barbaricum” (lumea „barbară”, neromană).